Carpatic Trophy a ajuns la a treia editie. Ca in fiecare an, acest concurs dedicat copiilor a adunat sportivi din mai multe tari: Ucraina, Serbia, Bulgaria si bineinteles de la noi.

Prezenta masiva (aproape 100 de participanti) si voia buna au transformat aceasta competitie intr-un festival: un maraton de catarat pentru copii (care a durat doua zile “intregi”)

Competitia in inceput cu traseele de viteza. Au fost doua rute pe care s-au dat toti copiii, indiferent de categorie. Aici copiii din Bulgaria sunt specialisti.

Pentru a treia oara consecutiv Kiros Slav a castigat competitia de viteza la “cei mici”. Un alt coleg de al sau mai mare a reusit “performanta” de a face traseul in numai patru secunde.

Boulderingul a reprezentat o parte interesanta a concursului, in care copiii au primit cate o fisa cu traseele specifice categoriei si cu care s-au plimbat pe la rute. Copiii de 6,7 ani au devenit dintr-odata autonomi, au primit cartonasele si au inceptu treaba: au ales ruta, au stat la coada, au dat incercari si iar si iar. O situatie destul de placuta ochiului.

La categoria 9-11 ani, au fost concurenti destul de puternici, iar traseele au fost pe masura. Cristi Rapa s-a descurcat destul de ok, insa nu este destul de departe de restul “plutonului”.

Duminica a inceput cu proba de escalada dificultate. Concurestii pana in 12 ani au catarat mansa, cei mai mari cap de coarda.

“Laudabila” a fost performanta lui Martinica, care a reusit intr-o jumatate de ora sa scoata 5 campioni la o singura categorie :))))- traseul setat de el la superfinala 9-11 ani a fost facut top de cinci concurenti.

La cap de coarda, emotiile si ambitiile au urcat la cote mari. Toti concurentii au fost foarte bine pregatiti si au abordat traseele cu multa seriozitate.

Anii de antrenament a copiilor si-au spus cuvantul si am vazut o mare diversitate de miscari tehnice.

Tensiunea concursului a fost maxima, iar concurentii au dat tot pentru ascensiune, cu “mici neatentii”

In pauza dintre doua probe, Claudiu a venit si a catarat cu copiii de la Climb Again.

Proiectul este foarte iubit atat de cataratorii de la noi si nu namai. Echipa din Serbia a fost impresionata si a devenit un sustinator activ.

Voluntarii au devenit parte integranta a proiectului si fac o treaba destul de buna. Am fost impresionat de Teodora “profesoara de sport” (cum mi-a zis Claudiu). Desi in proiect sunt copii destul de “diferiti” am vazut o incalzire ca la carte. Teodora a reusit sa-i tina pe toti conectati si sa faca corect exercitiile. Felicitari!

Numarul mare de participanti, diversitatea probelor, categoriilor, “incadrarilor” i-a facut pe organizatori sa transpire putin. La final totul a iesit foarte bine si s-a lasat un un sac de cupe si un bax de diplome.

 

La multi ani Carpatic Trophy!!!