Catararea indoor a devenit destul de populara, deja au ramas putine persoane care nu au auzit de acest sport (multumim proiectelor care au promovat “accelerat” acest sport: Climb Again, petreceri pentru copii, cursuri initiere, concursuri, festivaluri…)

Majoritatea oamenilor aleg sa inceapa acest sport cu un curs de initiere. La copii procentul care incep cu un curs tinde catre 100%, exceptie fac unii dintre copiii cataratorilor.

Foarte multi cursanti aleg acest sport pentru a vedea cum e si incearca o luna-doua. Cred ca asta e si media unui catarator incepator care sta cu instructorul. Aceasta medie este trasa in jos, tocmai de cei ce incearca mai mult din curiozitate (si sunt foarte multi).

Cei ce aleg sa continue, dupa ce au luat contact cu acest sport stau la un instructor3-6 luni sau cativa ani. Depinde ce vor sa faca si mai ales ce are instructorul sa ii invete.

Un subiect, oarecum tabu este “cum abordam programul de forta la cursanti”. Fiecare instructor are propria viziune si probabil majoritatea sunt corecte.

Deseori vad cursantii transpirand prin sala, facand o tona de flotari si un kilomentru de abdomene. Foarte multi vor asta, vin pentru conditie fizica si au gasit o metoda foarte placuta. Forta, cu siguranta, va creste rapid gradul in traseele pe care le facem.

Forta este  utila, cand ai o grupa de cursanti constanta si vrei sa omogenizezi grupul.

O alta abordare pe care am auzit-o, mai mult sau mai putin din intamplare este de a nu pune deloc cursantul sa faca forta in afara panoului (vorbim de cursurile indoor).

Cursantul fara forta este ca o bucata de lemn bun pentru un sculptor. Poate sa lucreze cu el tehnica bruta fara a fi deranjat ca va trage de prize (ca si cum ar vrea sa le ia acasa).

Cursantul va incerca sa treaca pasajele cu bagajul pe care il are (forta/ tehica/ psihic-dar psihicul il lasam deoparte). Daca forta nu are si nici nu o crestem, cursantul va fi obligat sa treaca pasajele prin tehnica sa incerce sa se aseze cat mai bine pe perete.

Probabil, asta e un motiv, pentru care, in general, fetele se catara mult mai spectaculos decat baietii.

LIpsa fortei este un mare avantaj cand vrei sa inveti sa te cateri. Te va obiga sa asezi picioarele mai bine, sa iti folosesti centrul de greutatate, sa abordezi pasajele mai atent, sa, sa , sa….

A te catara bine nu inseamna sa faci gradul cel mai mare ci cu forta pe care o ai sa scoti maximul din pasaje si trasee.  Trasul de prize si tractiunile au o limita mult ma jos si ajungi repede la saturatie, tehnica o inveti intr-o viata si te ajuta sa faci lucruri incredibile.

Imi aduc aminte de cel mai fortos catarator de la noi, pe care l-am vazut ever (acum ~20 de ani) C. era la un club din Brasov sau Zarnesti. Facea cateva tractiuni intr-o singura mana fara nici o problema  (nu ma intrebati cate), insa niciodata nu l-am vazut pe podium la vreun concurs.

Personal nu as pune deloc accent pe forta in afara peretului la un curs de catarat, in primii ani.

Daca vei face forta doar in trasee si pe perete vei dezvolta doar grupele de muschi care iti folosesc la catarat si corpul tau se va forma “dupa perete”. Ai nevoie sa dezvolti muschii spatelui ? Incearca sa te dai pe trasee, care iti solicita acesti muschi.

Acum ceva ani, intr- o schema de antrenament care se purta pe atunci (facuta de John-campion balcanic), forta in afara panoului reprezenta un antrenament la 9 antrenamente pe perete (vorbim de regim competitional).

Nu trebuie sa confundam forta cu alte activitati sportive: stretching, alergare, descalzire, incalzire, muschi conecsi…

De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, este si pacat ca in doua ore de antrenament in loc sa imi incarc bagajul cu cat mai multe miscari stau si bag abdomene (pe care pot sa le fac in celelalte sute de ore ale saptamanii)!

Probabil este mai comod sa ma indemne si supervizeze cineva la flotari, pentru ca in afara antrenamentului riscul de a nu mai face este foarte mare.

Marele “challenge” este sa scoti cat mai multe pasaje cu materialul clientului!!!

Cobar