Saptamana trecuta a fost deschiderea oficiala a unui loc de aventura dedicat exclusiv copiilor 4-12 ani.

Alex C. este un catarator care a lucrat ceva ani ca geofizician “pe vapor”. Din banii stransi, ca orice pasionat, a vrut sa faca un panou de escalada. Se pare ca provocarea nu a fost destul de mare, asa ca a aparut un proiect nou, pionierat pentru Bucuresti- No Gravity

Constructia a fost facuta de Vladone, impreuna cu echipa lui si a durat 5 luni de munca aproape continua. A meritat, a iesit un loc de joaca unic, cu “patalama” pentru standardele de securitate. Sunt atat asigurari cu alonje si carabinere, cat si plase de siguranta.

Cum intram in sala, ne intampina un panou de bouldering, care se inalta si tot inalta culminanad cu cateva rute de escalada. Totul pentru copiii ce vin si fac acest lucru ca o distractie.

Tema panoului este “spatiul cosmic” ceea ce ii fascineaza pe copii si ii fac sa accepte mai repede provocarile. Astfel pe panoul de catarat sunt insirate planetele din calea lactee (nu ma intrebati care sunt acelea), iar traseele cresc in dificultate progresiv. Cel mai usor este Pluto la care se poate ajunge de jos, iar pentru a ajunge pe Soare este nevoie de coarda si asigurare.

In zona de aventura avem doua navete spatiale, o cometa miscatoare, un “scranciob” mai mult sau mai putin spatial si un “condesator” (condesatorul lui Vladone :)).

 

Coborarea de la locul de aventura se face in 90% din cazuri pe tiroliana (una destul de lunga). Iar copiilor le place coborarea…..mult…..foarte mult…..enorm de mult…..nu credeam ca o sa vad mai MULTI (nu doar unul) copii care dau sase ore continuu pe tiroliana (cu o pauza de mancat pizza in fuga).

O parte din copiii care vin aici, vin pentru prima data intr-un loc de aventura, altii sunt obisnuiti cu spatiile de aventura outdoor, altii sunt abonati la alte sali de catarat, altii…vin pur si simplu ca e fain.

Atmosfera este data si de detalii. Angela, o artista talentata, a dat sarea si piperul salii. Am fost uimit sa vad tot felul de figurine construite si pictate, tot felul de ansambluri si constructii pe perete, din te miri ce (calculatorae, doape, sticle, radiatoare, cred ca era si o oala), dar care dau o imagine de ansamblu unitar- foarte frumos!!!

Ce imi place cel mai mult este faptul ca acest loc creaza sau mai bine zis pregateste cu inaltimea viitoarea comunitate de cataratori. Am vazut copii de doi ani pe tiroliana (cred ca si mai mici), am vazut un copil cu deficienta locomotorie, care nu vroia sa mai plece din locul de aventura, am vazut parinti care au cerut detalii despre cursurile si salile de catarat din Bucuresti…

Personal, vad in acest loc de joaca o trambulina a copiilor ce ii va trimite mai devreme sau mai tarziu in salile de catarat.